Istoria Yakuza

Yakuza”, cuvant scris în katakana

Presupusa origine – Kabuki-mono
Infiintarea organizatiei – in secolul al 17-lea
Numărul real de membri – 86 300

Principalele clanuri

1. Yamaguchi-Gumi
2. Sumiyoshi-kai
3. Inagawa-kai
4. Toa-kai

Activităţi practicate: şantaj, jocuri de noroc ilegale, Casino, prostituţie, contrabanda de orice fel.

Yakuza (ヤクザsauやくざ?), cunoscuta şi sub numele de gokudō (极道?), este formata din membrii grupurilor de crima organizata tradiţionale din Japonia, cunoscute si sub numele de “grupurile violenţei”.

Astăzi, Yakuza este printre cele mai mari organizatii criminale din lume. În Japonia, in 2005, numarul membrilor se ridica la 86.300.

Etimologia cuvantului “Yakuza”

Sensul real al cuvântului “yakuza” nu este cunoscut, dar exista unele speculatii referitoare la ideea că ar fi fost preluat de la numerele 8, 9, şi 3. În japoneză, 8 = Ya, 9 = ku, şi 3 = za. Semnificaţia acestor trei numere, in interpretare japoneza, vine in contrapartidă cu Blackjack, Oicho-kabu. În general, diferenţa dintre Oicho-kabu şi Blackjack este faptul că în primul joc, obiectivul este de a obtine un total de 19 puncte în loc de 21. Suma de 8, 9, şi 3 este de 20, fiind echivalentul mainii sparte în Oicho-kabu – motiv pentru care se plateste o anumita suma. Acest lucru înseamnă că, numarul 20 este o carte de joc fără valoare iar Yakuza nu are valoare in societate. Ei dinadins incalca normele de drept ale societatii, considerandu-le a fi inutile si ca doar societatea se supune acestora. Yakuza, prin urmare, are scopul de a perturba, elimina şi reforma societatea japoneza post-belica.

În ciuda notorietatii actuale in Japonia, originea precisă a Yakuza a ramas încă un subiect in dezbatere. Prima interpretare istorica a lor sustine ca ar fi o derivare din hatamoto-yakko sau Kabuki mono – din secolul al 17-lea, Dinastia Genroku, iar membrii sai proveneau din clasele mici de rang hatamoto, micii salariaţi ai samurailor, care constituiau un sfert din suita Shogunului.

Alte teorii sugereaza ca membrii Yakuza pretind a avea originile in machi-yokko, care protejau satele de hatamoto-yakko, in scopul de a obtine puterea deplina in teritorii.

În ciuda deficienţelor, machi-yakko au fost po######ri, fiind asimilati eroilor din povestile cu Robin Hood. Derivatele din hatamoto-yakko sau Kabuki mono sunt cunoscute mai ales pentru adoptarea coafurilor ciudate ale părului (stiluri speciale) precum si purtarea scandaloasa a rochiei, care, in mod relevant, se referă la dinastia Genroku, perioada în care se juca kabuki.

Datorită izolării Japoniei şi a restricţiilor impuse asupra comerţului exterior, producţia agricola şi comerţul intern s-au îmbunătăţit fapt ce a condus la creşterea numărului claselor aflate la putere iar comerciantii au devenit dependenţi de samurai – suita samurailor fiind plătita cu orez de daimyō care, ulterior era vândut în pieţe, ca mijloc generator de salariu.

Ca urmare a dezastrelor naturale, foametei şi politicilor fiscale gresite, a aparut destabilizarea ierarhiilor sociale şi declinul moralei publice. Po######tia era nemulţumita de guvern si astfel au aparut diverse fricţiuni intre clasa politica si societate. Un lider exclus din clanul samurailor (ronin) – a început să-şi concentreze atenţia asupra comunităţii incercand sa-si suplimenteze banii prin furt şi violenţă in satele mici. Yakuza insa pretinde ca ar avea originea in machi-yakko, respingand total orice alta interpretare, deoarece hatamoto-yakko este o grupare asociata cu furtul, care, afirma ei, nu a fost si nici nu este una din practicile Yakuzei.

În oraşele mai mari, existau simultan mai multe grupuri şi de multe ori luptau pentru acelasi teritoriu, bani sau influenţă, ignorand cu desavarsire viata civililor prinşi nevinovati în conflict.

Yakuza a folosit practici atat din machi-yakko cat şi din kabukimono. Protecţia oferita de racheti o intalnim la machi-yakko, dar imbracamnitea, coafura şi limba sunt derivate din tradiţia kabukimono .

Originile Diviziilor Yakuza

În ciuda incertitudinii cu privire la originea unică a Yakuzei, ultima clasificare moderna afirma ca a apărut pe la mijlocul Dinastiei Edo:

1. tekiya – traficantii – distribuitorii si vanzatorii de droguri, obiecte furate sau a marfurilor contrafacute, de calitate inferioara;

2. bakuto – cei care au fost implicaţi în jocurile de noroc.

Tekiya (peddlers) a fost considerata una dintre cele mai mici caste din Edo. Imediat cum au început să-şi formeze propria organizaţie, au luat decizii importante legate de comerţ peste hotararile funcţionarilor publici, cum ar fi taxarea oricaror fapte de comert dar şi protejarea activităţilor lor comerciale.

Guvernul din Edo i-a recunoscut oficial si le-a acordat titlul de “oyabun” (functionari publici), tekiya devenind astfel un nume de familie. Totodata au primit permisiunea de a purta sabie. Acest lucru a fost unul foarte important, reprezentand un mare pas înainte pentru comercianti, deoarece pana atunci doar samuraii şi nobilimea aveau voie să poarte săbii.

Bakuto (dependenţii de jocurile de noroc) au avut o poziţie socială mult mai mica in comparatie cu comercianţii, jocurile de noroc fiind considerate ilegale.

Bakuto a fost privita în general cu dispreţ de societate şi cea mai mare parte din imaginea nedorita a yakuzei provine de la bakuto, insa si aceasta casta face parte din “yakuza” .

Deşi yakuza moderna si-a diversificat activitatea, unele bande încă se mai identifica cu un grup sau altul. De exemplu, o gasca a căror principală sursă de venit este de jocul de noroc practicat ilegal, ne aminteste categoric de bakuto.
Casta Burakumin Burakumin este un grup social discriminat în societatea japoneză. Burakuminii sunt descendenţii comunităţilor paria din epoca feudală, formata în principal din profesiile considerate “viciate” adica: calaii, imbalsamatorii mortilor sau lucrătorii pieilor. Ei traiau tradiţional si din aceasta cauza s-au retras in ghetouri. Discriminarea Burakuminilor continuă si în prezent, fiind o moştenire perpetua a sistemului feudal. Ei reprezinta 60% din numarul total al membrilor Yakuza.
Perioada Postbelica a Yakuzei
Anumite institutii publice (bai publice – sentō şi gimnazii) interziceau adesea intrarea celor care purtau mari semne grafice sau tatuaje pe trup într-o încercare de a preveni introducerea Yakuzei in aceste medii. Odata cu inceperea industrializarii si urbanizarii Japoniei, apare un al treilea grup yakuza numit gurentai (愚连队). Ei au dat naştere unui alt fel de yakuza, de bōryokudan (grupul violenţei). Pe scurt, un gurentai este o bandă în tradiţionalul sens al cuvantului, un grup de tineri huligani indisciplinati care vand orice prin violenta. Ei adesea sunt implicati în eliminarea sindicatelor lucrătorilor şi a altor organizaţii, activităţile lor aducandu-i mult mai aproape de elementele conservatoare aflate in structura puterii din Japonia. În timpul militarizării Japoniei, unii dintre ei au devenit aripa politica militanta japoneză, cunoscuta sub numele de uyoku (dreapta,右翼), adică ultra-naţionaliştii.Spre deosebire de mult mai tradiţionala yakuza, uyoku nu menţine teritorii, ci practica violenţa politică pentru a câştiga bani, privilegii, influienta, protectie. Cel mai faimos grup înainte de al doilea război mondial a fost de Kokuryū-kai (黒龙会) sau Black Dragon. Kokuryu-kai a fost o umbrelă a organizaţiei secrete si ultra-naţionaliste ai cărei membri erau oficiali guvernamentali şi militari, precum şi multi practicanti de arte marţiale, artişti, membri ai lumii interlope japoneze, toti angajati în acte de terorism politic şi asasinate.


De asemenea, ei au oferit servicii de spionaj pentru coloniile guvernului japonez. Kokuryū-kai activeaza si în operaţiuni de contrabandă, inclusiv comerţul cu opiu chinezesc precum şi in retele de prostituţie şi jocuri de noroc în străinătate care le-au oferit fonduri financiare uriase dar şi importante informaţii.

În perioada de dupa război yakuza controla de mult piaţa neagră. În acelaşi timp, ei si-au extins controlul in importante porturi maritime, precum şi in industria de divertisment. Cea mai mare umbrelă a yakuzei este grupul Yamaguchi-Gumi, apărut în regiunea Kansai, care au avut o industrie de divertisment enorma în oraşul Osaka dar şi un important port maritim din Kobe.

Forţele americane de ocupaţie au luptat în zadar împotriva lor. Si-au recunoscut înfrângerea în 1950. Yakuza a inceput sa adapteze un stil mai mult vestic, purtand îmbrăcăminte din SUA, amintind de gangsterii de alta data şi a început să folosească arme de foc. În acest moment, tekiya şi bakuto nu se mai limitează la activităţile lor tradiţionale ci s-au extins în orice tip de piata considerata a fi profitabila.

Divergente între ele, au aparut ca dorinta de a obtine monopolul pe jocurile de noroc, putere si prestigiu.
Cu toate ca in Japonia coreenii sunt numai 0,05% din po######ţie, ei reprezinta o parte proeminenta din yakuza, în ciuda faptului că sunt supusi unor severe acte de discriminare, alaturandu-se grupului burakumin din acest punct de vedere. La începutul anilor 1990, 18 din 90 de şefi erau de etnie coreeana. Agenţia Naţionala de Poliţie (Japonia) a declarat ca 10% din membrii clanului Yamaguchi-Gumi sunt coreeni si 70% sunt burakumini .
Deşi nascuti japonezi, cei care au strămoşi de origine coreeana sunt un segment semnificativ din po######ţia japoneză, cu toate acestea ei sunt considerati în continuare rezidenti străini, pentru că nu au cetăţenie. Dar coreenii, care sunt adesea angajati în meserii perfect legale, sunt îmbrăţişati de japonezii yakuza tocmai pentru că se potrivesc cu nevoia cosmetizarii unei anumite imagini “exterioare” a grupului.
Structura Yakuza – ierarhie
Au adoptat structura ierarhică tradiţională japoneză de oyabun-kobun, unde kobun (子分) inseamna “copil stimulat“, care datoreaza credinţă lui oyabun (亲分) in sensul de “mama-favorita“. Mai târziu au introdus Codul “Jingi” (仁义) recunoscut ca fiind codul justiţiei şi taxelor, care a fost dezvoltat in scopul de a reglementa loialitatea si respectul ca mod de viaţă in Yakuza.

Oyabun-kobun este o relaţie oficializată in timpul unui ritual special si consta in bautul cu drag a ceaiului dintr-o singura ceasca in timpul ceremoniei, ceasca transmitandu-se de la unul la celalalt. Acest ritual nu este exclusiv al yakuza – el este intalnit si ca ritual obisnuit în timpul dinastiei Shinto, practicat la nunţile tradiţionale japoneze, asimilat ca parte a unui “juramant de fraternitate” nascut in acea relaţie.

Yakuza are membri veniti din toate categoriile sociale. Cele mai romantice poveşti spun cum ca yakuza accepta fiii abandonati sau exilati de către părinţii lor. Multi intra in yakuza din timpul liceului.

Conducerea Yakuza apartine de obicei bandelor compuse din oameni foarte inteligenti, vicleni, competitivi si machiavelici.

Grupurile Yakuza sunt conduse de un Oyabun sau Kumichō (组长, cap de familie), care dă ordine subordonaţilor – kobun. Membrii bandelor yakuza isi intrerup total legăturile cu familiile lor şi-si transfera intreaga lor loialitate faţă de seful grupului. Acestia se interpeleaza intre ei ca si cum ar fi toti membrii unei familii – taţi şi fraţi în vârstă şi mai tineri. Yakuza este majoritar compusa din bărbaţi dar sunt şi cateva femei, “O-Nee-san” (お姉さんsora mai în vârstă). În cazul în care şeful Yamaguchi-Gumi (familia) a fost împuşcat sau este nonagenar, sotia sa preia funcţia de şef al Yamaguchi-Gumi, chiar pentru o perioadă scurtă de timp.

Yakuza are o structură organizatorică foarte complexa. In primul lant de comanda gasim şeful familiei – kumicho impreuna cu subordonatul sau direct - saiko komon (Senior Consultant). Honbucho se numeste sediul şefului. Cel de-al doilea în lanţul de comandă este wakagashira, care interrelationează cu mai multe bande dintr-o regiune, avandu-l ca ajutor pe fuku-honbucho, care este el însuşi responsabil a mai multor bande. Bandele regionale sunt organizate de către şeful local - shateigashira.

Fiecare membru este cotat ierarhic functie de sakazuki (grade de partajare). Kumicho sunt în partea de sus, şi controleaza diferiti saikō-komon (最高顾问, senior consilieri). Saikō-komon controleaza propriile teritorii din diferite domenii sau orase. Ei au proprii lor subalterni de incredere, inclusiv consilieri, contabili şi obedienti.

Cei care au primit numele de oyabun intra imediat in familie şi sunt ierarhizati în funcţie de vârstă sau de fratii mai tineri. Cu toate acestea, fiecare kobun, la rândul lui, poate oferi unui sakazuki un subaltern oyabun al său , pentru a forma o organizaţie afiliată. Yamaguchi-Gumi, care controleaza 2500 de întreprinderi, este formata din 500 de grupuri yakuza şi are filiale pana la rangul 5.

Ritualuri

Yubitsume – sau taierea degetului, este o formă de pedeapsă sau de scuza. La prima ofensa, celui care a gresit, trebuie să i se taie de şeful său o parte/porţiune din vârful degetului mic de la mana stânga, functie de gravitatea faptei. Uneori, acest lucru il poate face si un subaltern.

Originea acestui ritual provine de la modul tradiţional in care se ţine o sabie japoneză. În partea de jos se tin trei degete pe o parte, pentru a apuca de sabie bine, deoarece cu degetul mare şi cu indexul se pierde uşor controlul.

Ideea este că o persoană care tine slab o sabie se bazeaza mai mult pe grupul de protecţie – astfel se reduce aportul individual de acţiune. În ultimii ani, aparitia protezelor de maini performante au mascat acest aspect distinctiv.

Mulţi membri Yakuza au tatuaje pe tot corpul. Aceste tatuaje, cunoscute sub numele de irezumi în Japonia, sunt considerate a fi “mâna-sigiliu” care, de regula, se deseneaza cu cerneală, se introduc sub piele prin stimuli non-electrici, punct cu punct, cu instrumente speciale si ace de bambus sau de oţel ascuţit. Procedura este costisitoare, dureroasa şi poate dura ani de zile pana la finalizarea operei.





In închisori, membrii Yakuza uneori isi introduc sub piele, in penis, cate o perla, pentru fiecare an petrecut în detentie.

Când membrii yakuza juca Oicho-Kabui cu altii, adesea isi scot camasile si-si afiseaza reciproc somptuoasele tatuaje. Aceasta este una din putinele ocazii in care membrii yakuza isi afişeaza reciproc tatuajele, de regula ei le tin ascunse de public, motiv pentru care poarta camasi cu mânecă lungă şi gat înalt.
Principalele familii din Yakuza

Guvernul Japoniei, declara în 1992, ca ar fi mai mult de 87.000 de membri activi yakuza în Japonia de azi.

1. Yamaguchi-gumi – Creat în 1915, a Yamaguchi-Gumi este cea mai mare familie yakuza, cu mai mult de 39.000 de membri împărţită în 750 clanuri (care alcătuiesc 45% din e yakuza aflata în Japonia.) În pofida a mai mult de un deceniu de represiune a poliţiei, Yamaguchi Gumi a continuat să crească. Are sediul central în Kobe, de unde direcţionează activităţile criminale în toată Japonia. Este, de asemenea, implicata în diverse operaţiuni în Asia şi Statele Unite ale Americii. Shinobu Tsukasa, cunoscut ca Kenichi Shinoda, este oyabun-ul Yamaguchi-Gumi actuale. El urmează politica expansionista şi a crescut numarul operaţiunilor efectuate in Tokyo (care nu a fost teritoriul tradiţional al Yamaguchi-Gumi.)

2. Sumiyoshi-rengo – este cea de-a doua mare familie yakuza, cu 10.000 de membri împărţită în 177 clanuri. Sumiyoshi-kai, aşa cum este numit uneori, este o confederaţie de grupuri mai mici ale yakuzei. Oyabun actual este Shigeo Nishiguchi. Structural, Sumiyoshi-kai diferă faţă de principala sa rivala, in sensul ca acesta funcţionează ca o federaţie. Lanţul de comandă este mai lax şi, deşi este întotdeauna Shigeo Nishiguchi oyabun suprem , el a distribuit conducerea la mai multe persoane.

3. Inagawa-kai - are aproximativ 7.400 de membri împărţiti în 313 clanuri. Activeaza în zona Tokyo-Yokohama şi a fost una din primele familii yakuza care şi-a extins operaţiunile în afara Japoniei. Oyabun actual este Hideki Inagawa.

4. Toua Yuai Jigyo Kumiai – Fondata de Hisayuki Machii în 1948, Tao Yuai Jigyo Kumiai a devenit rapid una dintre cele mai influente grupuri yakuza în Tokyo. Este compus din membrii yakuza de origine coreeană, are mai mult de 1.000 de membri împărţiti în 6 clanuri. Oyabun actual este Satoru Nomura.

Activitatea actuala in Japonia

Mare parte din activităţile curente ale yakuza poate fi înţeleasa, în funcţie de originea lor feudala. În primul rând, Yakuza nu este o societate secreta ca omologii lor din mafia italiană şi triadele chinezesti. Organizatiile Yakuza au adesea un birou cu o placa de lemn pe usa de la intrare, afişeaza public numele lor de grup sau emblema.

Membrii lor poarta adesea ochelari de soare de culoare foarte inchisa, astfel încât pot fi imediat recunoscuti de civili (katagi). Chiar şi modul în care membrii Yakuza ies la plimbare este semnificativ diferit fata de cetăţenii obişnuiţi. Afiseaza un aer arogant, au mersul larg care semnifica linişte, siguranta, calm.

Yakuza este încă considerata a fi organizatie semi-legitima. De exemplu, imediat după cutremurul din Kobe, Yamaguchi-Gumi, al cărei sediu se află în Kobe, a mobilizat membrii sai pentru a oferi servicii (inclusiv a pus la dispozitie un elicopter), lucru care a fost relatat pe larg in mass-media, spre deosebire de răspunsul mult mai lent al guvernului japonez in perioada unei situatii de dezastru. Din acest motiv, multe yakuza considera ca veniturile lor nu sunt altceva decat niste constrângeri binemeritate (shinogi), privindu-le ca pe niste taxe feudal-fiscale.

Yakuza este puternic implicata în industriile porno si cele conexe, cum ar fi contrabanda pornografica dinspre Europa şi America în Japonia. De asemenea, controleaza prostituţia în întreaga ţară.

În China, deoarece legea limitează numărul copiilor pe familie (doar 1) şi de preferinţă chinezii pastreaza baietii, yakuza cumpăra fetele nedorite pentru mai puţin de 5.000 dolari şi le pune să lucreze în mizu shōbai, ceea ce înseamn㠓comert pe ap㔠, adica ofera nopti de divertisment oamenilor de afaceri. Yakuza mai controleaza baruri, cluburi de noapte si restaurante.

Filipine, este o altă sursă de femei tinere. Yakuza cumpara fete sărace de la sate, le aduc în Japonia, si, ca sa para respectabili, le promit locuri de muncă cu salarii bune. În schimb, ei le obliga sa devina prostituate şi stripere. Adesea fetele cad victime in mainile pestilor, deoarece câştiga din prostitutie mai mulţi bani decât ar putea castiga vreodată în Filipine.

Yakuza frecvent se angajeaza în extocari, modalitate originala japoneza cunoscuta sub numele de sōkaiya (総会屋). În esenţă, aceasta este o formă de protecţie specializata a rachetilor. În loc de a hartui întreprinderi mici, yakuza hartuieste direct acţionarii care se întâlnesc in sedintele marilor corporaţii. Ei pur şi simplu sperie ordinar acţionarii cu prezenţa lor, obţinand astfel dreptul de a participa la reuniune si de a achiziţiona un mic pachet de acţiuni.

De asemenea, se angajeaza în şantaje, obţinerea de informaţii jenante, incriminatoare despre o persoana importanta sau despre o companie, despre practicile acesteia sau despre liderii lor. Odată ce yakuza obţine un sprijin în aceste companii, va lucra pentru a proteja compania si a o scuti de astfel de scandaluri interne expuse publicului. Unele firme includ plati suplimentare pentru aceste servicii, sume ce se regasesc ca parte a bugetului anual.

Yakuza are o puternică influenţă în wrestlingul profesionist japonez sau in puroresu. Interesul lor este unul pur financiar.

Multe locuri folosite ca spatiu de lupte (Arene, stadioane etc) sunt deţinute de către Yakuza sau conectate la ea şi, ca atare, în momentul în care are loc o promovare, sunt folosite site-urile lor iar Yakuza primeste un procent din incasari. Rikidōzan, pionierul wrestlingului japonez, a fost ucis de către Yakuza.

Yakuza are legături si cu piaţa japoneză imobiliară dar şi cu cea bancara, prin intermediul jiageya (地上げ屋). Jiageya sunt specializati in a induce in eroare deţinătorii micilor imobile de a-si vinde proprietăţile astfel încât companiile sa poata efectua mari planuri de dezvoltare in zona.

Ca o chestiune de principiu, furtul nu este recunoscut ca fiind legitim in activitatea yakuzei. Acest lucru este în concordanţă cu ideea că activităţile lor sunt semi-deschise; furtul, prin definiţie, ar fi o activitate sub acoperire. Mai important, un astfel de act ar putea fi considerat o infracţiune de către comunitate. De aceea unele afaceri, cum ar fi activităţile de merchandising, camataria sau managementul caselor de jocuri de noroc sunt, de obicei, gestionate de non-membri yakuza care plătesc taxe de protecţie pentru activităţile lor.

Există mai multe dovezi ca Yakuza ar fi implicata si în criminalitatea internaţionala.